De ieri și de azi: Printre regi şi stafii la Castelul din Ciutelec

De ieri și de azi: Printre regi şi stafii la Castelul din Ciutelec: Frunzărind presa interbelică mi se întâmplă uneori să găsesc informaţii interesante şi poveşti uitate despre locuri din România de azi. U...

SCRISOARE AMBASADORULUI ROMANIEI LA LUXEMBURG 19 IANUARIE 2015

                                         Bech, 19 ianuarie 2015
Becker-Brindea Maria Felicia           Pusa                                                                                                                                                                                                    

7, Am Biirk

L-6231 Bech

Grand Duché de Luxembourg

e-mail :  puschabecker@yahoo.fr

Doamnei Roxana Iftimie

Ambasadorul Romaniei in Marele Ducat de  Luxemburg

Stimată Doamnă Ambasador,

In urmă cu mai bine de trei ani de zile, mai precis la 15 decembrie 2011, am adresat o petitie Presedintelui României si Ministrului Afacerilor Externe, în care am evocat comportamentul dvs, după părerea mea, inaceptabil, avut în calitatea de proaspăt ambasador acreditat în Luxemburg, cu ocazia Zilei Nationale a României, la 1 decembrie 2011. Petitia a fost inregistrata cu nr 264 din 18 ianuarie 2012 la Preşedinţia României, iar răspunsul a fost primit prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe a României (a se vedea, pentru detalii,  http://puschabecker.blogspot.com/).

Răspunsul primit reprezenta numai o scuză a purtării ambasadorului şi un îndemn către dvs pentru "o rigoare mai mare", dar am decis la acel moment să nu mai insist şi să las lucrurile să evolueze normal, fără să mă mai las îmboldită să iau atitudine faţa de "lucrul nebine făcut", atunci când am simţit că într-adevăr nu a fost bine făcut. Si aşa ar fi şi rămas!

Dar doamna ambasador, observ, poartă în suflet sentimentul de "vendetă" şi foloseşte diferite prilejuri, pe care nu vreau să le enumăr acum, pentru "a plăti poliţe" cetateanului luxemburghez de origine română care sunt, pentru că şi-a permis să o critice pe Excelenţa Sa în 2011! Mă refer în continuare la acest moment!

In 2014, după cum bine cunoaşteţi, Asociaţia Luxembourg – Roumanie Asbl, a cărei vicepreşedintă sunt, a luat iniţiativa de a celebra, printr-o şedinţă academică, care s-a şi desfăşurat la 24 octombrie 2014, cei 25 de ani care au trecut de la înfiinţarea organizaţiei. Noi am considerat că este cuvenit să vă transmitem o invitaţie de a onora cu prezenţa dvs un asemenea eveniment de importanţă pentru românii din diaspora luxemburgheză şi să ne vorbiţi cu acest prilej.

Am primit un răspuns la vremea respectivă la această invitaţie, care se înscria în "cutuma tradiţională" privind neparticiparea la o manifestare pentru că "angajamente asumate anterior" nu vă permit, ceea ce am înţeles şi vă mulţumim şi acum pentru răspunsul dvs

In schimb, şi acest lucru nu l-am înţeles, vă lansaţi în aceeaşi scrisoare la un atac la persoana mea, acuzându-mă de trimiterea în decembrie 2011, preşedintelui României, a unei "scrisori calomnioase", plină de "acuze mincinoase" şi asta pentru că aş fi "o persoana frustată" din cauză că nu sunt invitată la recepţia oficială de Ziua Naţională organizată la reşedinţă! Afirmaţi în scrisoare că mi-aţi trimis numeroase invitaţii cărora nu le-aş fi dat curs, pentru că de fapt eu aş fi "interesată unic de participare (la recepţia oficială!) numai pentru a întâlni persoane oficiale". In plus, aţi apreciat că scrisoarea mea din 2011 a fost redactată "în stilul dilatoire al României anilor '50" (am păstrat termenul dvs pentru a nu-i dilua semnificaţia!) de către o "persoană care îmi dădea lecţii de patriotism în pofida faptului că a renunţat la cetăţenia română".

Vă scriu despre acest episod nu pentru a intra într-o dispută cu dvs şi nici pentru a face o analiză a textului dvs. Aş dori numai să ştiu dacă este firească, normală, uzuală, o asemenea atitudine a unui înalt reprezentant diplomatic al României, respectiv de a se lua la harţă, în corespondenţă şi pe unde se mai întâmplă, cu un membru al comunităţii româneşti, în loc de a căuta căi şi mijloace pentru un dialog normal şi o cooperare reală cu fiecare în parte şi cu toţi în ansamblu! Eu nu am preocuparea să dau nimănui, inclusiv dvs, lecţii de patriotism! Patriotismul, stimată doamnă, nu se învaţă, se trăieşte şi se practică. Cetăţenia este o relaţie juridică a cetăţeanului cu statul, dar dragostea de ţară este o stare de spirit şi de acţiune. Sentimentul de a aparţine marii comunităţi a poporului român nu se pierde o data cu renunţarea, impusă de altfel, de legislaţia existentă în Luxemburg la data stabilirii mele aici definitive. Iar eu nu am pierdut sentimentul apartenenţei la România, din contră, prin tot ce fac, în dubla calitate de cetăţean luxemburghez şi de naţional român, mă străduiesc să reprezint cu cinste ţara mea de origine în ţara mea de adopţie (dar şi invers!) şi să dezvolt proiecte viabile în domenii de interes! Vedeţi vreo contradicţie aici sau vreo incompatibilitate?

Mi-aş permite să-l citez pe marele nostru dramaturg Barbu Stefanescu Delavrancea, care scria în urmă cu exact o sută de ani, la 24 ianuarie 1915, de Ziua Unirii Principatelor Române: „Copii, ce e patria, ce e patriotismul? Ce este acest sentiment care răscolește toate puterile din om și, în anumite clipe, îl ridică mai presus de existența lui și-l face să moară de bună voie pentru liniștea și mărirea unor urmași pe care nu-i cunoaște și nu-i vor cunoaște. (...) Patria este înlăuntrul nostru și o ducem cu noi peste țări și peste mări, și numai când suntem departe și în singurătate ne trec fiori amintindu-ne de unde ne-am rupt, și nu găsim mângâiere decât în restriște și în lacrimi. Patria nu e pământul pe care trăim din întâmplare, ci numai pământul plămădit cu sângele și întărit cu oasele înaintașilor noștri“.

Acest sentiment nu se pierde si eu nu l-am pierdut niciodată. Nu voi relata aici toate acţiunile în care m-am implicat şi care mărturisesc despre profundul meu ataşament la ţara străbunilor, la România. Dar aş putea face referinţă, între cele mai recent, la proiectele umanitare realizate in patrie cu efortul şi sprijinul locuitorilor comunei Bech unde locuiesc, ce se pot vedea pe blogul mai sus mentionat,  iniţiativa şi contribuţia personală la organizarea multor evenimente culturale româneşti, cum au fost, în luna decembrie 2014, concertele de colinde la Bech şi Wiltz ale coralei Cantores Amicitiae din Iaşi, apoi frecventele întâlniri ale  membrilor comunităţii româneşti fie sub semnul marii sărbători a  Zilei Naţionale a României, fie pentru o mai bună cunoaştere şi păstrare a spiritului românesc. Mă preocupă tot ce ţine de România, de cultura română, de colaborarea dintre români şi luxemburghezi şi încerc, cu forţele mele modeste, să adun alături alţi români pentru a păstra şi a dezvolta spiritul românesc şi nu pentru a învrăjbi şi diviza această comunitate mică, în curs de creştere şi afirmare!

Şi mă rog, care ar fi "minciunile" din "scrisoarea calomnioasă"? Am minţit când am spus că aţi ântârziat nespus de mult faţă de ora comvenită? Dar chiar dvs aţi recunoscut întârzierea, iar în plus, adaug acum, n-aţi avut nici abilitatea diplomatică de a pune un colaborator să ne anunţe telefonic de întârzire! Am minţit când am spus că aţi urcat la microfon molfăind o gumă de mestecat? Dar chiar dvs recunoaşteţi, precizând supărată că a fost de fapt o bomboană! Desigur, îmi fac o vină din a nu fi înţeles şi a nu fi apreciat scopul nobil al gestului dvs, menit să producă o halenă sănătoasă şi plăcută peste interlocutori! Imi criticaţi textul scrisorii mele in 2011 şi îl încadrati acum ca fiind redactat "în stilul dilatoire al României anilor '50"? Dar nu vă supăraţi, este exact în oglindă stilul folosit de dvs în aşa-zisa alocuţiune de 1 decembrie, unde nu ne-aţi vorbit de semnificaţia Marii Uniri, nu ne-aţi vorbit de România de azi, nu ne-aţi vorbit nici de proiectele de ţară, nici de proiectele de ambasador, ci, ca un veritabil activist de partid, ne-aţi comunicat sec sarcinile pe care ni le trasaţi pentru activitatea viitoare! De ce vă deranjează la alţii un asemenea stil când îl acceptaţi la dvs şi-l şi practicaţi?

Este hilară afirmaţia dvs că eu vreau să particip la recepţia de Ziua Naţională pentru a întâlni "persoane oficiale"! La ce persoane oficiale faceţi referinţă? La cele luxemburgheze? In trei ani de zile aş fi crezut că sunteţi la curent cu bogatul folclor luxemburghez privind maniera deschisă şi directă în care se poate comunica între cetăţenii de rând şi aleşii în funcţii oficiale! Nu este nevoie de intermedierea unicei recepţii anuale de la reşedinţa dvs pentru a întâlni oficialiţăţile luxemburgheze, câtă vreme ele pot fi contactate pe stradă, la biserică, în familie, la numeroasele manifestări la care iau parte sau la oficiile lor! La oficialităţile române? Dar ce oficialităţi române au venit la recepţiile dv de la reşedinţă? Deşi am abonament la presa luxemburgheză, nu mi-a reţinut atenţia nici o asemenea ştire! In plus, oficialităţile române pe care aş vrea să le contactez, dacă aş avea nevoie, sunt, în era aceasta a telecomunicaţiilor, a societăţii informaţionale şi a internetului, doar "la un click distanţă" şi cu un simplu click pot să le transmit orice mesaj, cum de altfel voi proceda şi cu acest mesaj!

Spuneţi că mi-aţi adresat numeroase invitaţii, cărora nu le-aş fi dat curs! Dacă trei invitaţii de care îmi aduc aminte să le fi primit cîndva pe internet însemană "numeroase", atunci aveţi dreptate. Dar în trei ani de zile să nu fie decât trei  este mai dureror şi desigur şi trist!

Sper că sunteţi de acord că simpla deţinere a unui rang în cadrul corpului diplomatic nu vă confirmă automat nici calitatea, nici perfomanţa, nici patriotismul, după cum nici nu vă conferă nici calitatea de a ne împărţi note de bună purtare, după cum se vede şi din exemplul organizarii si sustinerii ceremoniei de decernare a unei "diplome de onoare" pentru "contributia şi meritele remarcabile în promovarea valorilor românesti si universale" de către ministrul de afaceri externe române unei persoane care, în afara faptului că era la data respectiva presedintele Asociatiei Luxembourg-Roumanie Asbl, functie avuta pe o perioada de doi ani ( în anul 2012 a stralucit prin absenta sa la  reuniunile asociatiei), nu a ieşit în evidenta cu nici un fel de activitate sau lucrări în domeniul pentru pentru care a fost „onorat”!!! Dimpotriva, organizatia noastra a regresat considerabil în această perioadă!   

Eu cred ca patriotismul, cel pentru care nu primiti lecţii, performanţa profesionala, pe care nu o zărim în aceste gesturi "mărunte", şi calitatea umană, de care ar trebui să dispuneţi pentru a înţelege şi ajuta, se vede în ce înfăptuiţi, în ce zidiţi, în ce construiţi, în "lucrul bine făcut", în ce lăsaţi în urmă luminos, ca să vă putem pomeni trecerea prin Marele Ducat, cum o facem şi astăzi pentru alţi diplomaţi în serviciu la Luxemburg, dar nu pentru mulţi dintre predecesorii dvs!

Vă doresc succes în activitatea dvs!

BECKER-BRINDEA Maria Felicia Pusa          vice - presedinta Asociatia Luxembourg-Roumanie

                                                           membra Consiliu Mondial Român

Copie trimisa Presedintelui României

Copie trimisa Ministrului Afacerilor Externe a României